"Tragedie greceasă fără actul final", titrează Die Presse: în momentul în care zona euro stă ca pe ace, anumite media celebre ca fiind serioase evocă o ieşire a Greciei din zona euro, în timp ce agenţia de rating Standard&Poor's a scăzut nota datoriei suverane greceşti la un nivel "toxic". În consecinţă, cotidianul vienez se întreabă: "Exit Grecia? Nu. În realitate, este vorba despre cu totul altceva. După un an de negare încăpăţânată, guvernele europene trebuie să mărturisească faptul că, până la urmă, coşmarul grecesc nu va lua sfârşit decât dacă Atenei i se va şterge o parte din datorie, care este echivalentă cu 150 % din PIB", şi aceasta înainte de vara anului 2013. O simplă expropriere a investitorilor fiind imposibilă, Europa va adopta probabil modelul crizei sud-americane a anilor 1990: schimbarea obligaţiunilor greceşti contra obligaţiunilor emise de Fondul European de Stabilitate Financiară. Însă mai există o problemă: pentru această soluţie este necesară unanimitatea celor Douăzeci şi şapte, şi mai ales acordul Angelei Merkel.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.