“Preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy se va putea adresa Naţiunilor Unite la fel ca preşedintele SUA Barack Obama, preşedintele venezuelean Hugo Chavez sau cel al Rusiei, Dimistri Medvedev”, scrie EUObserver. UE va primi acum în mod simbolic “aproape toate drepturile” de care se bucură statele cu drepturi depline inclusiv “dreptul de a lua cuvântul, dreptul de a face propuneri şi a prezenta amendamente, dreptul de a replica, dreptul de a ridica puncte pe ordinea de zi şi de a supune circulaţiei documente”.
Până acum UE a avut doar statut de observator la Naţiunile Unite. O mişcare asemănătoare pentru a oferi UE ceva de genul statutului de membru cu drepturi depline, propusă de Belgia, a fost repinsă anul trecut. Noul statut va permite şefului de politică externă a UE, Înaltului Reprezentant Catherine Ashton şi oficialilor ei să ia cuvântul. Doamna Ashton a fost “încântată” de mişcarea care, spune ea “va permite pe viitor reprezentanţilor UE să prezinte şi să promoveze poziţiile UE la Naţiunile Unite”, scrie portalul de ştiri cu sediul la Bruxelles.
Potrivit lui EUObserver, pentru a câştiga platforma, UE a fost de acord cu schimbări legate de structura Naţiunilor Unite, transformând-o de la “un ansamblu de state naţionale într-un corp care oferă de asemenea drepturi de reprezentare blocurilor regionale, incluzând, la modul potenţial, Uniunea Africană, Liga Arabă şi Uniunea Sud Americană”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.