Primind recursul algerianului Hassan El Dridi, “Curtea de Justiţie a UE respinge delictul de clandestinitate”, titrează La Repubblica, după decizia prin care tribunalul din Luxemburg a stipulat că legea, introdusă în 2009 de guvernul italian şi care prevede pedepse cu închisoarea de la 1 la 4 ani pentru imigranţii clandestini care refuză să părăsească teritoriul naţional, violează dreptul european. Mai ales directiva din 2008, explică ziarul roman, care vizează “să pună în practică o politică eficace de îndepărtare şi repatriere […] în respectul integral al […] drepturilor fundamentale”. “Alte ţări europene au un delict de clandestinitate şi nu au fost cenzurate”, a reacţionat ministrul italian de Interne, potrivit căruia decizia Curţii face ineficiente politicile luptei pentru imigraţia ilegală, ceea ce, potrivit lui, “nu este doar o problemă a Italiei, ci a întregii Europe”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.