Ministrul olandez al Afacerilor Externe, Maxime Verhagen "cere Islandei bani pentru Icesave", titrează NRC Handelsblad. Cotidianul olandez de seară explică faptul că Parlamentul islandez ar putea respinge acordul convenit de către guvern, luna trecută, cu Olanda şi Marea Britanie. Reykjavik ar trebui să ramburseze mai mult de 4 miliarde de euro, care ar corespunde sumei rambursate în timpul crizei de către Amsterdam şi Londra clienţilor băncii în linie Icesave, plus interesele. Un acord contestat în Islanda.
"Nici nu se putea mai rău", constată NRC, căci în 16 iulie acelaşi Parlament a votat în favoarea negocierii adeziunii Islandei la UE. "Această ţară riscă să fie un partener îndoielnic, remarcă ziarul. "Nu e de mirare ca Verhagen şi-a anunţat omologul Skarphedisson, în termeni nu prea diplomatici, că o adeziune a Islandei este în afara discuţiei atâta timp cât nu-şi onorează obligaţiile financiare".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.