“Şi Italia va bombarda Libia”, titrează Corriere della Sera. După săptămâni de ezitări în privinţa campaniei – a deschis baze aeriene coaliţiei, dar şi-a limitat rolul la “acţiuni neletale” – guvernul italian a anunţat că aeronavele sale sunt acum disponibile pentru misiunile de atac ale NATO împotriva trupelor lui Gaddafi. Dar Liga Nordului şi alţi membri ai coaliţiei de guvernare a Italiei şi-au exprimat opoziţia fermă referitoare la această schimbare, susţinând că prăbuşirea regimului de la Tripoli va avea consecinţe grave pentru controlul imigraţiei şi interesele italiene din zonă. Pentru a evita complicaţii, decizia nu va merge pentru vot, în Parlament. Editorialul din Corriere aprobă mişcarea, în urma căreia Italia nu mai este “prinsă la mijloc” între conflictele de poziţie dintre Franţa şi Germania, în timp ce La Repubblica se plânge că a fost făcută “în cel mai rău mod, nu datorită evaluării strategice, ci din cauza presiunii SUA […] Slăbit cum este, Berlusconi nu suportă să-şi facă duşmani la Washington”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.