La şase luni de la debutul preşedenţiei spaniole a Uniunii Europene, în ianuarie 2010, opinia publică şi partidele politice naţionale se interesează încetul cu încetul de una de dezbaterile în curs: extinderea UE. În El Pais, Albert Branchadell, profesor la Universitatea autonomă din Barcelona, regretă faptul că subiectul a fost atât de "puţin dezbătut" în timpul campaniei pentru ultimele alegeri europene.
Interogat de către cotidianul madrilez, universitarul crede că socialiştii la putere se arată prea rezervaţi, că opoziţia conservatoare " se aliniază ultraconservatorilor europeni în opoziţia acestora la adeziunea Turciei", şi că naţionaliştii "păcătuiesc printr-un pro-europeanism ipocrit".
"Tema extinderii nu este suficient meditată în Spania", conchide Branchadell.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.