“Diplomația paralelă a prințului Laurent”, titrează La Libre Belgique, care arată că fiul cel mic al regelui Albert II a “încercat să-i susțină pe rebelii libieni”. În zilele anterioare, prințul a organizat într-adevăr “o întâlnire pentru a pleda în favoarea cauzei diplomaților libieni aflați la datorie la Bruxelles”, care ar dori să-l dea jos pe ambasadorul fidel colonelului Gaddafi. Problemă: aceste stratageme au fost duse fără știrea guvernului belgian și a regelui. Nu este prima gafă a lui “Laurent Africanul”, care, așa cum amintește cotidianul belgian “fusese plecat în voiaj rocambolesc în Republica Democrată Congo la jumătatea lui martie” și avusese recent “relații de afaceri cu regimul [lui Gaddafi]”. Cotidianul flamand De Morgen amintește că, într-o scrisoare datată din 2008, premierul belgian, Yves Leterme, ceruse deja prințului să țină cont de anumite reguli. “Din cauza neascultării lui Laurent, guvernul îi va face o propunere pe care va trebui să o accepte sau să o lase. Dacă nu urmează regulile, prințul va pierde integralitatea rentei sale [312 000 de euro pe an]”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.