"Subvenţiile pentru cultură sunt profitabile", titrează De Standaard, care se bazează pe un studiu recent, potrivit căruia veniturile pe care organismele culturale flamande le obţin direct de pe piaţă (vânzări de bilete, sponsorizări, spectacole) sunt mai importante decât subvenţiile pe care le primesc din partea statului: 41 % faţă de aproximativ 39 %. Cele 20 de procente rămase provin de la autorităţile locale. Imaginea potrivit căreia "sectorul cultural trăieşte mai ales pe seama banilor statului este deci falsă, chiar dacă subvenţiile sunt totuşi foarte importante, pentru ca sectorul să îşi poată crea propriile venituri", explică De Standaard. Ancheta apare cu ocazia publicării criteriilor de subvenţionare a sectorului cultural de către guvernul flamand pentru 2013-2016, în 4 aprilie. Artiştii se tem însă de eventuale schimbări, explică la rândul său De Morgen, mai ales în raport cu atmosfera care domneşte în Olanda vecină, unde numeroşi responsabili ai PVV (populişti care susţin guvernul) intenţionează să oprească subvenţionarea unui sector care nu ar mai fi decât "o manieră de a omorî plictiseala pentru noii burghezi boemi".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.