“Acţionarii au scăpat după ce au fost pompate 24 de miliarde de euro în bănci”, titrează The Irish Times, după rezultatele testelor de stress ale Băncii Centrale din 31 martie. Într-o zi cunoscută ca “Joia Neagră”, s-a anunţat că statul va trebui să pompeze alte 24 de miliarde de euro în băncile toxice ale Irlandei. “Va fi cea de-a cincea salvare a băncilor din 2008 ceea ce duce la un sprijin al statului de 70 de miliarde de euro”, notează ziarul din Dublin. Ca rezultat al acestui anunţ, toate băncile irlandeze sunt acum deţinute de stat, iar fiecare bărbat, femeie şi copil din Republica Irlandeză contribuie cu 17.000 de euro pentru a le menţine pe linia de plutire. Până acum noul guvern refuză să-i forţeze pe acţionarii principali să suporte o parte din povară, iar premierul Enda Kenny a spus că o astfel de idee nu ar fi “rezonabilă sau logică”. Dar aşa cum scrie directorul The Irish Times: “noul guvern trebuie să-şi amintească că a vrut şi obţinut un mandat de la electorat cu alt scop, nu pentru a permite scufundarea statului printr-un cost prea mare al salvării băncilor”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.