“Acţiunile Irish Life&Permanent scad pe măsură ce se apropie preluarea de către stat”, titrează the Irish Times. Înainte de testele de stress ale Băncii Centrale din 31 martie, acţiunile furnizorului de servicii financiare au scăzut cu 45% după ce raporatele au arătat că naţionalizarea este inevitabilă. “Aceasta ar oferi statului drepturi în toate cele şase instituţii financiare irlandeze şi ar marca naţionalizarea virtuală a sistemului bancar irlandez”, notează ziarul din Dublin, adăugând că salvarea ar costa între 2 şi 3 miliarde de euro. Potrivit blogului the Guardian despre Irlanda, până acum s-au pompat 46 de miliarde de euro în băncile irlandeze. Testele de stress ar putea revela o altă gaură neagră de 18 până la 23 miliarde. Dacă ne-am gândi la populaţie, ar fi ca şi cum Franţa, cu 60 de milioane de locuitori, spre deosebire de cele 4,5 milioane din Irlanda, ar avea nevoie de o mie de miliarde de euro din bani publici pentru a-şi menţine băncile pe linia de plutire.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.