"Belgienii luptă cot la cot [cu aliații]", titrează De Standaard. Cotidianul relatează că patru F16 (avioane de război) belgiene au fost trimise în Libia pe 21 martie, cu câteva ore înainte ca Parlamentul să autorizeze participarea regatului la operațiunile militare, cu 125 de voturi din 126. O decizie "halucinantă", consideră cotidianul, având în vedere că formarea guvernului este în așteptare de peste 280 de zile și că țara este condusă de un guvern de "afaceri curente", care nu ar trebui să ia astfel de decizii. "Chestiunea Libiei dezvăluie un nou mecanism", remarcă De Standaard, care regretă totuși că acesta nu poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor de politică internă: "Parlamentul are o viziune comună asupra Libiei, dar nu și asupra Belgiei."
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.