"Spre deosebire de Pinocchio, Partidul Democrat italian ar face bine să nu mai facă o fixaţie asupra lui Grillo", scrie Il Sole 24 Ore. Acest anti-Gemini Criquet al stângii transalpine nu este altul decât Beppe Grillo. Comedianul popular a fost îndepărtat de la televiziune în anii 1980 pentru că s-a amuzat pe seama gustului fără limite al lui Bettino Craxi, fostul preşedinte al Consiliului italian, pentru cadourile primite ca mită. Cariera actorului a cunoscut o recentă înviere graţie unui blog politic, care a dat naştere unei mişcări de protest. Beppe Grillo a încercat mai apoi să obţină o legitimaţie din partea Partidului Democrat pentru a deveni secretar general. Dar a fost respins de două ori din motive birocratice, şi pentru că a fost considerat ca fiind "ostil" partidului. Criticile nu au întârziat să curgă din toate părţile iar polemica ar putea compromite până şi buna derulare a Congresului partidului.
"O democraţie nu ar putea funcţiona fără un guvern respectat şi o opoziţie responsabilă", rezumă Il Sole. Partidul Democrat, a cărui ambiţie era să devină un partid liberal modern cum există peste tot, este astăzi hipnotizat de către hegemonia lui Berlusconi şi se dovedeşte incapabilă să se pună de acord cu Radicalii.
Dacă nu ajunge, nici o zână albastră (alt personaj din Pinocchio) nu va veni să-l transforme în partid capabil să deţină puterea.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi.
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.