Primul ministru spaniol îşi continuă ofensiva diplomatică din Africa de Nord: "Spania caută susţinerea arabă pentru o intervenţie militară în Libia", titrează astfel El Pais, potrivit căruia José Luis "Zapatero discută cu [David] Cameron despre o posibilă zonă de excludere aeriană", deasupra Libiei. O ipoteză pe care "Consiliul de securitate [al ONU] ar trebui să o analizeze urgent". Cu atât mai mult, continuă cotidianul, cu cât "Franţa şi Marea Britanie susţin şefii rebeli". El Pais consideră că este necesară implementarea unei "politici ferme" împotriva lui Muammar Gaddafi, "recunoscând guvernul rebel provizoriu" şi aplicând "embargoul asupra câştigurilor provenite din petrol".
Susţinerea ţărilor arabe este necesară căci, subliniază o sursă apropiată guvernului spaniol, o operaţiune "exclusiv americană sau europeană ar fi contra-productivă", căci "Gaddafi ar putea agita spectrul neo-colonialismului". Comunitatea internaţională este totuşi "foarte divizată", pe când la Bruxelles începe o săptămână "crucială", cu reuniuni ale miniştrilor apărării ai NATO, în 10 martie, şi cea a şefilor de stat şi de guvern ai UE, a doua zi.
În acest timp, "Gaddafi ameninţă Europa", titrează La Repubblica, care reia ameninţările adresate de liderul libian într-un interviu acordat săptămânalului francez Le Journal du Dimanche. Gaddafi explică faptul că fără el, "mii de persoane [...] vor invada Europa dinspre Libia", în timp ce "bin Laden va veni să se instaleze în Africa de Nord, va ataca cea de a Şasea flotă americană şi vor fi nenumărate acte de piraterie". Un "delir geopolitic", afirmă cotidianul din Roma, care dovedeşte că fraza potrivit căreia "un lider aflat sub presiune poate fi convins este complet depăşită". Până una-alta, mai scrie cotidianul, mai mult de o mie de imigranţi care vin din Tuniais au debarcat în noaptea de 6-7 martie la Lampedusa, punând la încercare capacitatea de primire a insulei italiene.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi.
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.