De la intrarea în UE în 2004, Malta şi-a văzut crescând cu ochii fluxul de migranţi care sosesc pe teritoriul său. Împreună cu Italia, insula a primit în 2008 aproape jumătate din cele 670 000 de persoane care au traversat Marea Mediterană pentru a cere azil în Europa, potrivit Inaltului Comisariat pentru refugiaţi al Naţiunilor Unite (HCR).
Reclamând de mult timp deja ajutorul Uniunii Europene pentru a face faţă acestei situaţii, insula pare să fi fost auzită. Asemeni Italiei, Greciei şi Ciprului, alte ţări situate la frontierele de sud ale Europei, ea va beneficia de programul "repartiţia internă a refugiaţilor" pe care Comisia Europeană se pregăteşte să-l lanseze. "In timp ce Statele Unite s-au angajat deja să-şi deschidă uşile la mai multe sute de refugiaţi din Malta, comisarul european însărcinat cu probleme de migraţie, Jacques Barrot, speră că Ţările membre vor prelua ştafeta până la toamnă", scrie Le Monde. Olanda, Irlanda, Lituania, Germania şi Portugalia au primit deja fiecare între 10 şi 30 de persoane. Franţa va primi în curând o sută. Programul care se realizează pe bază de voluntariat prevede ca o parte din cheltuielile de integrare ale refugiaţilor, timp de un, să fie preluate de către Comisia Europeană.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.