"Un milion de femei strigă: Berlusconi, pleacă!", scrie La Repubblica, imediat după manifestaţia din 13 februarie, "Se non ora quando" (Dacă nu azi, atunci când?): iniţiativa organizată de asociaţiile pentru paritate şi de "poporul violet" în mai mult de 230 de oraşe. Manifestanţii cereau respectul demnităţii femeilor şi demisia şefului de guvern, împotmolit în scandaluri sexuale care nu se mai termină şi trimis în judecată pentru a fi apelat la prostituate minore. Il Cavaliere, adaugă ziarul, a calificat manifestaţia ca fiind "partizană". În coloanele cotidianului roman, editorialista feministă Natalia Aspesi celebrează iniţiativa, care reprezintă, potrivit ei, "trezirea bruscă a celor care păreau să se resemneze, să tacă, să suporte, să se adapteze [...]; saturaţia (basta) femeilor se adresează comercializării femeilor şi degradării unei ţări întregi".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.