"A se salva până la moarte", titrează Handelsblatt care acuză în această dimineaţă liderii politici de a inunda lumea în mod inutil şi periculos cu din ce în ce mai mulţi bani fără valoare reală. "Ultima decizie bună de la începutul crizei financiare a fost de a lăsa Lehman Brothers să se prăbuşească. A fost ultima dată când i s-au cerut socoteli unui responsabil pentru criză", scrie redactorul-şef al cotidianului economic. De atunci a apărut un nou stil de economie de piaţă statală unde principiul de "poluatorul plăteşte" nu se mai aplică. Ca niciodată înainte, lumea finanţelor dispune acum de banii contribuabililor. În Germania, această sumă se ridică la 545 miliarde de euro, ceea ce corespunde la suma tuturor economiilor private de la sfârşitul războiului încoace. Mai rău, continuă ziarul, "a apărut un nou tip de politician, atins de un sindrom necunoscut din punct de vedere ştiinţific, cel al salvatorului. El vrea să salveze, cu orice preţ, bănci, euro, grecii. Şi astăzi, summit-ul UE va costa scump". Întrucât acest nou om politic a supus băncile centrale, se plânge Handelsblatt, în timp ce băncile private se lăfăie în bani. Din 2009, efervescenţa domneşte peste pieţele financiare: zahăr +180%, cupru +225%. Şi oricine îndrăzneşte să remarce că toţi aceşti bani creează o lume imaginară este calificat drept fraier. "Este greşit să spunem că nimic nu s-a schimbat de când cu criza: înainte, prostia aparţinea băncilor. [...] Acum, a fost naţionalizată", conchide ziarul.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.