Libération prezintă "Reţelele franceze ale lui Gbagbo". Cotidianul trece în revistă cele şapte "familii" care îl protejează pe cel care se proclamă preşedinte în ciuda victoriei recunoscute de către comunitatea internaţională, a lui Alassane Ouattara: socialişti din vechea gardă, suveranişti, specialişti în securitate, oameni din domeniul comunicării, oameni de afaceri, lobbyişti şi avocaţi. "Se ştie că însăşi ideea de'Françafrique' ["Francafrica" desemnează toate reţelele de influenţă, politice, economice, militare, diplomatice, ţesute de Franţa în Africa, mai ales în fostele colonii franceze] a fost inventată în Coasta de Fildeş de către Félix Houphouët-Boigny, cu 60 de ani în urmă. Astăzi, paradoxul lui Laurent Gbagbo este întreţinerea unor relaţii suspecte cu un mănunchi de francezi strânşi în jurul lui, jucând în acelaşi timp cartea celui mai exacerbat şi mai periculos naţionalism", scrie Libération. "Această curte îl menţine pe Gabgbo în iluzia că poate să rămână la putere, oricare ar fi preţul pentru ţară şi pentru locuitorii săi."
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.