În lipsa unei legislaţii europene în materie de procreaţie, "între 20 şi 25 000 de femei europene se dirijează anual într-o altă ţară europeană pentru a beneficia de un tratament de fertilizare", aflăm din cotidianul olandez Trouw.
Aceste cifre provin din primul studiu asupra "turismului fertilităţii" în Europa, efectuat de către Asociaţia europeană pentru Reproducere umană şi Embriologie şi prezentat la Amsterdam în 29 mai. Cifrele reale sunt fără nici o îndoială cu mult mai ridicate, căci studiul nu priveşte decât şase ţări (Spania, Belgia, Republica cehă, Elveţia, Slovenia şi Danemarca) iar anumite destinaţii căutate, cum ar fi Cipru şi Ucraina, nu au fost luate în considerare.
Motivaţiile viitorilor părinţi sunt multiple, dar mereu legate de legislaţia ţărilor lor, considerată prea restrictivă. Astfel, "majoritatea femeilor care sunt implicate sunt originare din Italia, Germania, Olanda şi Franţa, explică Trouw. În Italia, femeile nu au dreptul de a fi inseminate cu spermatozoizi sau ovule de la donatori; în Franţa, cuplurile lesbiene şi femeile singure sunt excluse, iar englezoaicele nu dispun decât de un număr limitat de clinici şi la tarife ridicate. Olandezele se duc în Belgia, unde femeile sunt admise până la vârsta de 47 de ani".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi.
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.