“ONU critică sever politica de azil belgiană”, titrează De Standaard, referitor la întârzierea cu care reacţionează Belgia la criza umanitară denunţată acum câteva săptămâni de ONU. Aproape 7000 de persoane care au cerut azil sunt într-adevăr tot fără adăpost în Belgia, în timp ce primirea de urgenţă promisă de guvern pentru 4000 dintre acestea se lasă încă aşteptată. Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi (UNHCR) cere în prezent ca guvernul să găsească cât mai rapid o soluţie, mizând şi pe angajamentul populaţiei, explică ziarul. “Acum zece ani, Belgia era în măsură să preia mai bine de 40 000 de cereri de azil [anual], astăzi nu mai este capabilă să primească nici jumătate”, denunţă un purtător de cuvânt al ONU, citat de cotidian. Secretarul de stat pentru Integrare socială ar trebui să se întâlnească pe 30 noiembrie cu miniştrii în sarcina cărora se găseşte această problemă cât şi cu primarii Bruxelles-ului pentru a o discuta.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.