Reuniţi pe 20 octombrie pentru a vota bugetul pe 2011 al UE, deputaţii europeni erau toţi de acord asupra unui punct: să revadă finanţarea instituţiilor. Subiectul este “cvasi tabu în sânul Statelor membre, dat fiind că nu a mai fost revăzut de la summit-ul de la Fontainebleau din 1984, când Margaret Thatcher a reuşit să obţină o reducere pentru contribuţia britanică”, arată Les Echos.
Deputaţii vor deci noi resurse proprii şi pentru a le obţine, ameninţă cele 27 de state că nu vor vota bugetul pe 2011 dacă refuză să deschidă dezbaterea. Căci pentru Parlament, “nu putem la infinit să cerem să se adauge noi sarcini Uniunii Europene (climat, energie, program spaţial, crearea unui serviciu mai mare pentru relaţii externe, lupta împotriva sărăciei...), fără să vărsăm niciun ban în plus”.
Deputaţii denunţă mai ales scăderea contribuţiei reprezentată de taxele vamale pe motivul “liberalizării schimburilor”, mai scrie cotidianul, potrivit căruia mai multe surse de finanţare posibile sunt evocate de deputaţi – mai ales o TVA europeană sau, mai mult decât atât, o taxă europeană asupra beneficiilor societăţilor. ”Răspunsul capitalelor nu s-a lăsat aşteptat", conchide Les Echos: “este nu. Fără noi impozite europene, a reacţionat imediat Londra”.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.