"Totul este diferit în acest Prinsjedag", scrie De Volkskrant, cu ocazia zilei în care regina pronunţă discursul său anual asupra politicii guvernului pentru anul care va veni, în faţa Statelor generale (Parlament), reunite în La Haye. Anul acesta este un pic deosebit, căci ţara, la trei luni după alegerile legislative, tot nu are încă un guvern. Iată de ce, notează cotidianul, "regina nu are nimic de spus", "parlamentarii sunt destinşi" şi "nici nu vor fi prezenţi ziarişti în căutarea vreunui scop senzaţional". Pe prima pagină, desenul lui Collignon rezumă situaţia: maşina condusă de populistul Geert Wilders şi împinsă de liderii creştin-democrat şi liberal are foc verde pentru a se dirija spre Binnenhof (sediul puterii olandeze), în timp ce trăsura reginei aşteaptă la un semafor roşu.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.