"Criză în Ţările de Jos"titrează De Volkskrant. La aproape trei luni de la alegerile din Olanda şi Belgia, negocierile cu privire la formarea noilor guverne stagnează în ambele ţări. Cotidianul din Amsterdam scoate în evidenţă unele probleme comune ambelor ţări : populismul egocentric, opinia publică care îşi întoarce spatele sistemelor politice cu "viziuni pe termen scurt", şi fragmentarea peisajului politic. Creşterea în putere a partidelor anti-establishment precum PVV-ul lui Geert Wilders şi naţionaliştii flamanzi din N-VA este de asemenea un motiv de îngrijorare – "Ambele partide nu încetează să toace probleme care... ar putea diviza naţiunea : în Olanda convieţuirea imigranţilor şi olandezilor, în Belgia împărţirea puterilor".

În Belgia, socialistul francofon Elio Di Rupo a aruncat prosopul înainte chiar de a forma un guvern, iar regele a propus doi "mediatori" pentru a reporni negocierile pentru a forma viitorul guvern. Le Soir observă că, chiar şi liderii francofoni speculează asupra posibilei diviziuni ale regatului. "Nu este o alegere inteligentă", pentru De Morgen, care îi acuză de a folosi scenariile celui mai rău caz pentru a mări presiunea asupra echipei de negociatori. "O şmecherie", susţine De Standaard, pentru a arunca vina eşuării  discuţiilor privind guvernul asupra flamanzilor.