"Banca Anglo-Irlandeză susţine că costul total este de 25 miliarde euro", titrează The Irish Times, la o zi după ce banca a raportat o pierdere de 8,2 miliarde euro pentru prima jumătate a anului 2010 – "cel mai prost rezultat semestrial din istoria unei societăţi irlandeze". Salvarea băncii-zombi [o bancă lacomă dupa banii contribuabilului, o gaură fără fund], a cărei imoralitate simbolizează căderea economiei naţionale din starea de graţie, a costat până acum statul irlandez, prin intermediul impozitelor plătite de contribuabili, aproape 23 de miliarde de euro. Mai mult, în The Irish Independent, economistul David McWilliams scrie că "acoperirea pierderilor băncii Irlandei reprezintă este o nebunie financiară şi este inacceptabilă din punct de vedere politic…Cum e posibil ca pacea socială şi coeziunea să poată fi menţinute când unui lucrător mediu – totalmente nevinovat – i se cere să deburseze mai mult de 26.315 euro, în timp ce fiecare creditor străin, care este (în mare parte) vinovat de această situaţie, este subvenţionat de un lucrător mediu?"
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.