Elveţia s-ar putea extinde...
Extrema dreapta elveţiană doreşte să extindă teritoriul ţării prin anexarea Germaniei, Franţei, Austriei şi a unor regiuni frontaliere italiene şi austriece, scrie Gazeta Wyborcza. Uniunea democratică de centru (UDC) a lansat această idee în iunie iar acum a prezentat un proiect de propunere prin care cere efectuarea modificărilor necesare în Constituţie, care să permită extinderea. Regiunile vizate sunt statul german Baden Württemberg, departamentele franceze Alsacia, Savoia, Jura şi Ain, provinciile italiene Aoste, Como, Varese şi Bolzano – Bozen şi provincia austriacă Vorarlberg. Dacă planul UDCva fi pus în aplicare, populaţia Elveţiei ar creşte la 17 milioane (în prezent numără 7 milioane) iar Stuttgart ar deveni cel mai mare oraş. "Vom facilita integrarea acestor regiuni care suferă sub conducerea clasei politice europene care oricum nu se interesează de soarta lor. Ceţăţenii lor ne invidiază pentru că suntem o ţară auto-guvernată şi datorită democraţiei cu faţă umană", susţin politicienii UDC. Autorităţile elveţiene nu au comentat această propunere care a stârnit râsul la ambasada Germaniei din Berna. Angajaţii acesteia se întreabă când "va cere Elveţia acces la mare". Umorul le-a dispărut însă repede când au văzut rezultatele unui sondaj realizat de săptămânalul elveţian Weltwoche. Acesta arată că 63% din cei aproape 1 800 de germani, italieni şi austrieci chestionaţi, care trăiesc în regiunile de graniţă, au spus că sunt în favoarea aderării la Elveţia. Deloc surprinzător ştiind că salariile în Elveţia sunt mult mai mari decât, de exemplu, în Germania şi că majoritatea profesorilor din multe universităţi elveţiene sunt germani.
Din cauza crizei şi a şomajului, tinerii lituanieni fac cum făceau odinioară strămoşii lor: emigrează. Zeci de mii de tineri îşi părăsesc ţara în căutarea unei vieţi mai bune, mai ales în Arhipelagul Britanic şi în Scandinavia, povesteşte săptămânalul Veidas.
Reuniunea Eurogrupului nu a fost suficientă pentru a îndepărta spectrul falimentului grecesc. Dacă Atena este în mare parte responsabilă de criză, UE și partenerii săi au și ei o bună parte din vină. Mesajele lor confuze și absența unor strategii au transformat o problemă care avea soluții într-un haos exploziv.
Două tabere, două teze, două viziuni ale Franţei: la optsprezece ani de la masacrul a 800 000 de etnici tutsi, rolul Parisului încă suscită o controversă pasionată, care evoluează în ritmul anchetelor judiciare.