"Birocraţia iubeşte crizele", scrie Dziennik Gazeta Prawna, ridicând problema creşterii cheltuielilor eurocraţilor de la Bruxelles dar şi din alte părţi. "Bugetul Comisiei Europene, scrie cotidianul, este într-o creştere continuă, iar noile instituţii ale UE se pregătesc să se angajeze în misiuni anti-recesiune". Numite "castele de cerneală" în limbajul euro-vorbitorilor, singura lor misiune este de a produce "mii de pagini de rapoarte de care nimeni nu are nevoie". Patru astfel de instituţii vor deveni operaţionale în ianuarie 2011 : Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea pentru Asigurări Europene şi Pensii Profesionale, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe şi Consiliul European al Riscurilor Sistemice. Bugetul lor cumulat este de 20 milioane euro.
"Acesta este doar o picătură în oceanul costurilor actuale", se îngrijorează cotidianul. Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Michael Mann, a admis recent că, costurile funcţionării birocraţiei UE vor creşte cu 4,4% în anul viitor, ajungând la 8,3 miliarde euro. Dar asta nu e totul. Eurocraţii sunt printre puţinii birocraţi ai Europei care nu trebuie să se teamă de o îngheţare a pensiilor. David Allaby, redactor şef al British Public Servant Magazine, a spus că UE se joacă lejer cu cuvintele pentru a crea aparenţa unor economii: "Noile programe sunt numite acum 'structuri' şi nu 'instituţii', iar în ceea ce le priveşte, nu a fost remarcată nici o reducere reală a costurilor".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.