The Economist, 9 iulie 2010
“Poate ceva să trezească Europa?” se întreabă pe prima pagina The Economist. În ultimele 18 luni de criză economică şi politică, UE pare “o forţă micşorată în lume,” crede săptămânalul londonez de afaceri. Amintind de preşedinţia Comisiei Europene a “uimitorului şi irascibilului politician francez”, Jacques Delors, The Economist argumentează faptul că liderii Uniunii trebuie să încheie punerea în aplicare a iniţiativelor sale, “liberalizarea economiei şi aranjarea pieţei unice. Prin susţinerea creşterii economice UE ar putea să-şi uşureze dificultăţile politice şi să-şi ajute cetăţenii. Pentru moment, liderii europeni se concentreză pe tăierea cheltuielilor: măcar să pună în aplicare o reformă similară celei din 1992.”
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.