"Negru-galben-blues: mobilizarea pentru Belgia a făcut buf", titrează Le Soir, care constată că duminică doar 2000 de persoane s-au reunit la Bruxelles pentru a apăra unitatea ţării. Foarte departe de manifestaţia din 2007, care reunise 35 000 de persoane. Sloganurile erau trilingve însă marea majoritate a manifestanţilor erau francofoni. "Belgia nu mai este dorită, regretă cotidianul. În Flandra este pentru unii un adevărat obiect repulsiv. În partea francofonă, asistăm neputincioşi la dezmembrarea ei; devine un obiect de regret şi nostalgie". De Standaard, la rândul său, remarcă faptul că în apropierea alegerilor din 13 iunie unitatea este ultima dintre grijile ţării. "Citiţi sloganurile electorale. Toate spun acelaşi lucru: criza Europei, şi cu ea cea a Belgiei, este un subiect marginal", regretă cotidianul flamand, care consideră că politicienii nu au învăţat nimic din criză. "În timp ce Spania şi Portugalia realizează economii suplimentare", datoria belgiană va creşte cu 17 miliarde de euro în acest an.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.