"Europa a ajuns la capătul cursei?-Nu. (Doar dacă Spania, Portugalia şi Italia sunt atinse)". Intrebarea pusă de Profil, care constată noi linii de împărţire a Europei, cum ar fi criteriile de evaluare ale agenţiilor de notaţie sau "fragmentele reci" ale datoriei unei ţări în raport cu al său PIB. Linii care crează o UE cu două viteze. Săptămânalul vienez analizează riscurile de explozie a euro, sau chiar a UE. Riscul legat de PIGS este "ridicat", crede Profil. In Portugalia, Spania şi Italia, datoriile cresc mai repede decât economia, iar prăbuşirea unei ţări mai mari ar face să tremure întreaga zonă euro. Ceea ce ar agrava al doilea risc, speculatorii, şi el "ridicat". Este suficient ca aceştia din urmă să parieze pe insolvabilitatea unui Stat, ceea ce este ilegal dar poate să se repete în orice moment dacă UE nu-şi crează propriul său sistem de notaţie. In al treilea rând, riscul legat de o retragere a Germaniei din zona euro este "mediu", căci experţii nu văd nici un semn de reală voinţă germană în acest sens. In fine, Profil consideră "mediu" riscul legat de absenţa unui instrument de care ar dispune Bruxelles pentru a gera asemenea crize. Perspectiva unei armonizări politice şi fiscale a zonei euro a fost oprită de egoismele naţionale. Fără o politică economică comună, previne Profil, euro este terminat, iar "scenariul unei E-Mărci" formate în jurul unui nucleu dur al membrilor economici puternici ar pune capăt proiectului european.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.