Este oare Nick Clegg, un Obama în versiune britanică? Este întrebarea pe care şi-o pune The Guardian, după performanţa lăudabilă a liderului Partidului Liberal Democrat, realizată cu prilejul primei dezbateri electorale britanice televizate, care a avut loc pe 14 aprilie. Cu noile sondaje care propulsează liberal-democraţii pe locul al doilea, după conservatori (30% şi respectiv 33%) şansele de a avea, în urma scutinului, un parlament cu o majoritate simplă, sunt din ce în ce mai mari. Dar în timp ce "Clegg-mania" pare a fi în creştere, ce alte posibile asemănări există între fiul bancherului Clegg, educat într-o şcoală publică şi fostul senator de Ohio?
Puţine, să admitem, scrie cotidianul londonez, cu excepţia faptului că americanii îi iubesc pe cei dezavantajaţi. "Americanilor le place ca eroii lor să fie personaje dezavantajate, care să îi inspire pe ceilalţi, să facă eforturi pentru a-şi realiza visele. Însă dezavantajaţii noştrii nu sunt în mod particular surse de inspiraţie, şi se pare că aceştia nu îşi realizează niciodată visele". Cu particularitatea sistemului electoral britanic care îi favorizează pe laburişti şi pe conservatori, "este aproape sigur că Nick Clegg nu îşi va realiza visul". "Acesta este versiunea britanică a lui Barack Obama, dar probabil că această paralelă este doar o modalitate elegantă de a spune că este noul Tim Henman", jucător de tenis britanic, popular, dar fără nici un premiu în palmares.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.