Planul de ajutor pe care ţările din zona euro şi Fondul monetar internaţional (FMI) au decis să-l acorde Greciei, pentru a-i însănătoşi datoria publică, nu a avut decât meritul de a amâna ora adevărului pentru Atena şi pentru euro, crede The Economist, potrivit căruia "previziunile pe termen mediu asupra datoriei greceşti sunt cu mult mai sumbre decât vor să admită guvernul grec şi UE". Săptămânalul a calculat într-adevăr că "chiar şi cu măsuri fiscale egale cu 10 % din PIB pe cinci ani, Grecia va avea nevoie de noi credite pe termen lung sau de o restructurare a datoriei". Este vorba de scenariul cel mai optimist, subliniază The Economist, pentru care următorii trei ani vor fi cruciali în acelaşi timp pentru Atena dar şi pentru "celelalte economii vulnerabile ale zonei euro": Portugalia, Spania, Italia. Acestea trebuie într-adevăr "să facă eforturi în următorii ani pentru a convinge pieţele că nu sunt aidoma Greciei" şi să facă reformele necesare. Căci "nici UE, nici FMI nu vor putea să-şi permită" să le salveze.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.