"România e pe cale să-şi atingă obiectivul, să devină terminalul energetic al UE în Marea Neagră", titrează România liberă imediat după semnarea la Bucureşti a acordului între România, Georgia şi Azerbaidjan asupra construcţiei unui nou gazoduct care ar lega câmpurile de gaz din Marea Caspică cu Europa. Proiectul, botezat White Stream II, "corespunde perfect dorinţelor europenilor", căci va face posibilă "transportarea a 20 de miliarde de metri cubi de gaz spre Uniunea Europeană începând cu 2012" şi "va pune capăt dependenţei europene de gazul rusesc". Costul său – între 2 şi 4 miliarde de euro – face din el "opţiunea cea mai avantajoasă pentru UE", chiar dacă concurează Nabucco, (prea scumpul) gazoduc care trebuie să lege Iranul cu Europa centrală, trecând prin Turcia, şi care este obiectul unor negocieri strânse în sânul UE. Alt avantaj, notează România liberă, este "primul pas prin care România va schimba harta geopolitică a Mării Negre".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.