Debarcările de imigranţi pe coastele spaniole, pe "pateras" (îmbarcaţiuni de nevoie) au atins "o limită istorică", titrează Publico. 126 de persoane au ajuns astfel în Spania, venind pe mare în ianuarie şi februarie 2010, cifră care reprezintă cu "91 % mai puţin" decât anul trecut. Această scădere-record se datorează pe de o parte situaţiei dificile a pieţei muncii în Spania, şi pe de altă parte, creşterii controalelor de-a lungul coastelor. Graţie sistemului spaniol de supraveghere SIVE, ca şi FRONTEX, Agenţia europeană a frontierelor externe. În timp ce guvernul subliniază în acelaşi timp rolul "cooperării cu ţările de origine – Algeria, Mali, Mauritania şi Senegal" – mai multe ONG-uri au acuzat Uniunea Europeană de faptul că "permite ţărilor africane împiedicarea vapoarelor de a părăsi ţara, în schimbul ajutoarelor pentru cooperare", dar fără a include în acordurile semnate cu aceste ţări clauze de respectare a drepturilor omului.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.