"Avrupa Türkiye’ye muhtaç" – "Europa are nevoie de Turcia",titrează, în turceşte, Die Tageszeitung. "Nu înţeleg", răspunde, tot pe prima pagină a cotidianul berlinez, Angela Merkel. Cu ocazia vizitei cancelarului german în Turcia, TAZ crede că Merkel şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan sunt "uniţi în dezacord" şi citează câteva exemple recente, cum ar fi refuzul Berlinului de a deschide şcoli turceşti în Germania sau bănuielile Ankarei faţă de sprijinul german către partea greacă în ceea ce priveşte problema cipriotă. Turcia reproşează în acelaşi timp Germaniei faptul că preferă un partenarit privilegiat decât o adeziune la UE şi că se opune unei relaxări a politicii vizelor pentru turcii care călătoresc în spaţiul Schengen. Crearea unei universităţi germano-turce la Istanbul este şi ea suspendată în aşteptarea deschiderii unei instituţii similare la Berlin. Un dialog între surzi, pe scurt, care nu face decât să alimenteze în minţile nemţilor, explică acest cotidian, convingerea că Ankara utilizează cele 2.5 milioane de imigranţi sau germani de origine turcă pe post de instrument politic pentru a apăra interesele turceşti în Germania.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.