"Până unde eşti gata să mergi pentru un job?", se interoghează astăzi Gândul. Cotidianul din Bucureşti scrie despre o tânără, mamă a doi copii, programatoare în filiala română a societăţii britanice ITM, aflată în comă după ce s-a prăbuşit efectiv în faţa ordinatorului său, în 9 martie. În aprilie 2007, o angajată a Ernst&Young la Bucureşti murise din cauza sindromului Karoshi, moartea prin surmenaj identificată pentru prima oară în 1969, în Japonia. Presa românească se întreabă astăzi dacă marile întreprinderi străine implantate în ţară nu cer prea mult angajaţilor lor. Însă salariaţii interogaţi de Gândul afirmă că sunt gata "să lucreze atâta cât este necesat pentru 1500 de euro pe lună". Mai mult de jumătate din români fac ore suplimentare pentru a nu-şi pierde locul de muncă, mai scrie ziarul.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.