"Marea minciună euro", titrează Der Spiegel deasupra unui fragment din tratatul de la Lisabona, care stabileşte faptul că un Stat membru nu se poate propune garant al obligaţiilor emise de către un altul. Veştile bune care vin din Grecia nu sunt de fapt decât o paranteză înaintea unei viitoare ameninţări, scrie săptămânalul, potrivit căruia cei mai înverşunaţi adepţi ai jocurilor de noroc sunt chiar Statele membre, care au abuzat de moneda unică ani şi ani de-a rândul. Cu un singur scop, acela de a trăi peste puterile lor cu ajutorul artificiilor contabile, sau închizând un ochi, doi, asupra actelor comise de omologii lor. "Faptul că euro s-a bazat pe o serie de minciuni se plăteşte", estimă Der Spiegel: după ce a refuzat politici financiare transparente ca şi punerea în funcţiune a unei politici economice comune, "Europa se află în faţa unei alegeri între moarte şi sinucidere", dacă una dintre marile naţiuni se va afla în incapacitate de plată. Iată de ce introducerea unui guvern economic al acestei "comunităţi a destinului" devine inevitabilă.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.