Poliţia libiană era pe punctul de a ocupa Ambasadei Elveţiei la Tripoli, pe 22 februarie, dată la care expira ultimatumul colonelului Gaddafi. Conducătorul cerea să-i fie predaţi cei doi oameni de afaceri elveţieni care se refugiaseră în interiorul clădirii. Rachid Hamdani şi Max Göldi, acuzaţi de "exersarea de activităţi economice ilegale", sunt consideraţi ca fiind ostatici diplomatici. Primul din cei doi a reuşit să părăsească teritoriul libian, dar celălalt este condamnat la 4 luni de închisoare.
"Prietenul la nevoie se cunoaşte", suspină Tages-Anzeiger. "S-ar părea că până şi Silvio Berlusconi a încercat să-l calmeze pe dictatorul libian." Cotidianul din Zürich remarcă totuşi că această prietenie este ghidată de interesele statelor europene: "sunt conştiente de faptul că în curând ar putea fi puse în aceeaşi situaţie". Toate ţările sunt confruntate cu refuzul vizei libiene pentru cetăţenii din spaţiul Schengen. "Dacă toată Europa face presiuni la unison, lucrurile vor evolua, chiar şi în Libia", conchide articolul, făcând apel la UE pentru a face presiuni până la eliberarea celui de-al doilea "ostatic".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.