Încleştarea diplomatică dintre Elveţia şi Libia se întinde la toată Europa: ca o ripostă la publicarea, de către Berna, a unei liste de 188 de responsabili libieni indezirabili (inclusiv liderul Muammar Gaddafi), Tripoli refuză de acum cetăţenilor din spaţiul Schengen (din care face parte şi Elveţia) acordarea vizelor turistice, explică La Tribune de Genève.
Decizia elveţiană este criticată la Roma, pentru care fosta colonie este "un partener strategic" al Occidentului în materie de energie, de "luptă împotriva terorismului şi a imigraţiei clandestine", explică La Repubblica. Cotidianul elveţian se felicită, în ceea ce îl priveşte, de acest acces de demnitate elveţiană: "regimul lui Muammar Gaddafi [...] nu se va putea lipsi la nesfârşit de forţele productive şi de investitorii europeni. Lovitura dată sistemului de vize s-ar putea să fie doar un bluf. Cu condiţia, totuşi, ca UE să nu cadă în capcana divizării democraţiilor, întinsă astfel de colonel". Criza izbucnise în 2008, după arestarea fiului lui Gaddafi la Geneva, în 2008. Ca represalii, Tripoli reţine doi eleveţieni în Libia.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.