Titrând "Goldman Sachs: filiera greacă", The Independent scrie că banca de investiţii a ajuns sub examinare ca cel mai important pion dintr-un grup de instituţii care a ajutat guvernul grec să ascundă amploarea deficitelor bugetare şi a datoriilor. În mod specific, cotidianul se referă la o afacere din 2002, în care "Goldman a canalizat 1 miliard de dolari spre guvernul grec în cadrul unei tranzacţii numită "cross-currency swap" (swap de devize sau cambist) şi observă că "astfel de tranzacţii sunt o modalitate costisitoare de a strânge fonduri, dar au avantajul de a nu fi contabilizate ca datorii". Potrivit ziarului The Independent, Grecia nu este singurul stat care să fi recurs la această contabilitate creativă, utilizând instrumente financiare derivate: întrebări au fost ridicate, de asemenea, despre o "tranzacţie controversată", între Italia şi JP Morgan, înainte ca Italia să intre în zona euro.
În timp ce Miniştrii europeni de finanţe se întâlnesc la Bruxelles pentru a discuta despre modalităţile de a proteja zona euro de criza datoriilor ce se profilează, creşte o anumită preocupare asupra "dimensiunii şi amplorii operaţiunilor derivate care nu sunt pe deplin înţelese, chiar şi de către Eurostat, organismul de statistici oficial al Uniunii Europene, care s-a plâns de faptul că finanţele statelor membre sunt opace şi informaţiile date despre operaţiunile derivate sunt incomplete".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.