"Occidentul priveşte cu indiferenţă Ucraina", scrie Revista 22 la câteva zile de la alegerea prezidenţială din fosta republică sovietică. "Cu câţiva ani în urmă, Kiev era considerat ca fiind o piesă esenţială în arhitectura politică a Europei", scrie editorialistul Alexandru Lăzescu, potrivit căruia victoria candidatului pro-rus Viktor Ianukovici în faţa icoanei fostei revoluţii democratice din 2004, Iulia Timoşenko, "consacra decesul de facto al revoluţiei portocalii prooccidentale şi reintrarea ţării în sfera de influenţă a Rusiei. Fostul preşedinte Viktor Iuşcenko şi fostul său prim ministru au făcut în ultimii cinci ani aproape tot ce le-a stat în putinţă pentru a evapora capitalul de încredere semnificativ de care s-au bucurat la început nu doar în interior, ci şi în Occident". Iată de ce "rezultatul alegerilor era de aşteptat şi iată de ce l-au ignorat mediile occidentale". UE nu poate decât să constate de acum înainte "noua ecuaţie strategică din sud-estul european" şi să definească o nouă abordare a politicii de vecinătate.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.