A fost ca o lovitură de fulger. "Politica internă europeană aventuroasă" a început în ianuarie 2000, aminteşte Die Zeit, atunci când 14 State membre au decis să izoleze Austria şi al ei cancelar Wolfgang Schüssel, diplomatic, iar populistul de extremă dreapta Jörg Haider participa la guvernare. "UE nu dispunea de mijloace" pentru a-i opri pe antidemocraţi, scrie săptămânalul. "Totul se baza pe ideea că UE este o comunitate de valori". Aceasta din urmă n-a mai reprodus de atunci experienţa. Poate pentru că se înşela. Tratatele nu prevedeau nimic pe vremuri pentru o asemenea acţiune şi Viena s-a plâns atunci de o violare a dreptului comunitar. Mai rău, "izolarea nu a avut efectul dorit". Politica lui Schüssel s-a întărit iar UE, nu prea sigură de pertinenţa gestului său, şi-a "îngropat sancţiunile"(referinţă la securea războiului) în septembrie 2000.
"În ciuda acestor aspecte, sfântă dialectică a istorie, nimic nu este inutil", exclamă Die Zeit. Căci "fără sancţiuni, Schüssel nu ar fi reuşit niciodată să îl împingă pe Haider spre căderea sa politică". UE s-a dotat, între timp, în tratatul de la Lisabona, cu mijloace de intervenţie pentru protejarea democraţiei, a Statului de drept şi a minorităţilor.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.