În trecut, presa italiană era emoţionată de "călătoriile norocoase" – reportaje despre cei care călătoreau peste hotare în căutarea tratamentului medical care nu era disponibil acasă. Astăzi, emigraţia medicală urmăreşte un alt fel de tendinţă, care mai mult scurtează decât prelungeşte viaţa. La Stampa, cotidianul din Torino, aminteşte cazul lui Salvatore Crisafulli, 45 de ani, care este paraplegic, după ce a stat doi ani în comă în urma unui accident de maşină, în 2003. Deoarece o îngrijire la domiciliu nu fusese prevăzută în nici un moment, membrii familiei sale au ales o soluţie de şoc – să-l ducă în Belgia, ţară unde eutanasia este practicată legal. Biserica catolică s-a opus planului, iar autorităţile italiene s-au angajat să acorde asistenţa până acum refuzată. Povestea, totuşi, lansează dezbaterea asupra constituţiei italiene privind testamentul biologic, care recunoaşte dreptul oricărei persoane de a decide, chiar în ciuda avizului medical, dacă vrea sau nu să fie supusă tratamentului propus.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.