Mina de sare sperie nemţii. 126 000 de butoaie de deşeuri nucleare trebuie să fie aduse la suprafaţă din locul lor de stocare, fosta mină de sare din Asse, aproape de Hanovra. Din 1988, apa sărată inundă încetul cu încetul mina şi au apărut deja scurgeri radioactive. Autoritatea federală de radioprotecţie a sfârşit prin a recunoaşte că mina riscă să se prăbuşească până în 2020 şi recomandă ca deşeurile să fie transportate într-o mină vecină. Problema este că nimeni nu ştie în ce stare sunt butoaiele, nici ce conţin cu exactitate. Astfel, în august 2009 nemţii au aflat că 28 kg de plutoniu extrem de toxic dormea sub pământ. Schimbarea depozitului este "o alegere între ciumă şi holeră", notează Frankfurter Rundschau. "Debutul operaţiunii: incert. Durata: aproximativ 10 ani. Cost: minimum 2 miliarde de euro". Iar întreprinderile care produc deşeuri nucleare nu sunt obligate să participe la cheltuieli.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.