"La mai puţin de patru luni de la dezmembrarea 'junglei' , mai multe sute de clandestini s-au întors deja", titrează Le Parisien. Distrus la sfârşitul lui septembrie 2009, acest "camping ilustrând sărăcia imigranţilor care aşteaptă să plece spre Anglia" adăposteşte deja între 200 şi 300 de imigranţi – faţă de 800 înainte de distrugere – fără a-i mai număra pe ceilalţi o sută răspândiţi mai departe pe plajă. La Calais, asociaţile de ajutorare a imigranţilor se plâng de faptul că au fost abandonate. "Închiderea junglei a fost doar o lovitură mediatică, rezumă situaţia Jean-Pierre Leclerq, preşedintele asociaţiei SALAM. Acest gest nu a rezolvat nimic. Anglia este tot la 32 de km, traficanţii sunt tot aici iar migranţii visează în continuare la o viaţă fericită".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.