Il Manifesto din 3 juin 2009.
În ciuda promisiunilor solemne a unei reconstruiri rapide în urma tragediei de la Abruzzo, "două luni, 302 morţi şi 65,000 de oameni fără adăpost mai târziu după cutremur, singurul lucru vizibil este urgenţa", se plânge Il Manifesto.
Printre victimele acestei situaţii, rezumă ziarul comunist, va fi participarea la alegerile europene. Pentru cei 35000 de "mutaţi ai cutremurului", deja forţaţi să se deplaseze înainte şi înapoi între adăposturile temporare de pe coasta Adriatică şi locurile lor de muncă şi de şedere, a vota printre ruine va cere multe eforturi, adăugând la deziluzie iroseala cauzată de indiferenţa instituţională . Un record al abstenţiunii este uşor de prevăzut.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.