Chiar înainte de anunţul demisiei preşedintelui Christian Wulff, această zi de 17 februarie era calificată drept “istorică” de presa germană. Sub impactul unei cereri de ridicare a imunităţii sale, emise de un procuror care dorea să ancheteze acuzaţiile de prevaricaţiune, şeful statului a explicat că nu mai era în măsură să-şi îndeplinească funcţiile, pur onorifice.
Presa subliniază că, la doi ani de la demisia predecesorului său, Horst Köhler, în mai 2010, Wulff este cel de-al doilea preşedinte susţinut de Angela Merkel care îşi părăseşte postul. Süddeutsche Zeitung se întreabă:
Se confruntă Germania cu o criză de stat după demisiile a doi preşedinţi în doi ani de zile? Funcţia de deasupra partidelor politice riscă să fie discreditată. Angela Merkel, coaliţia sa şi guvernul trebuie acum să găsească un nou preşedinte care să facă în sfârşit onoare ţării.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.