Oficial nu este vorba de o "restructurare" ci de "consolidarea de funcţii". Întreprinderea germană DHL a anunţat de curând celor 788 de angajaţi din Belgia că posturile lor vor fi deplasate la Praga, Leipzig sau Bonn. O delocalizare care se adaugă celor 2000 de posturi ameninţate de la uzina Opel din Anvers şi licenţierii a 43 de salariaţi Sanofi la Diegem. Belgia, care adăposteşte număroase întreprinderi străine, "nu mai are controlul locurilor sale de muncă", se îngrijorează Le Soir, care se îndoieşte de "pertinenţa politicii economice belgiene din ultimii 20 de ani".
"Nimeni nu s-a îngrijorat de plecarea marilor centre de decizie economică din ţara noastră", afirmă cotidianul din Bruxelles, şi nici pentru a cere, cel puţin, menţinerea pe termen lung a implantărilor belgiene. Ţara, alienată de conflictele sale comunitare şi împietrită într-un sentiment european care se apropie uneori de naivitate, a tolerat vânzarea bijuteriilor de familie.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.