Secretarul de Stat olandez pentru justiţie, Nebahat Albayrak, doreşte ca Uniunea Europeană să înregistreze numărul de migranţi care mor anual în cursul călătoriei lor spre Europa, anunţă NRC Handelsblad. Cotidianul explică faptul că migranţii care nu supravieţuiesc, "nu există". "Nici un guvern european nu face eforturi pentru a le cunoaşte numele, pentru a şti câţi mor în fiecare an la porţile fortăreţei europene".
O situaţie calificată ca "surprinzătoare" de către secretarul de stat. Potrivit cotidianului statisticile sunt făcute doar de ONG-uri, cum ar fi United Against Racism: aceasta din urmă estimă că mai mult de 13 000 de persoane au murit înnecate din 1994 încoace, prin înec, epuizare sau în urma catastrofelor de gen explozie de mine la frontierele greco-turceşti. Familiile încearcă adeseori fără succes să recupereze corpurile. Potrivit unei femei afgane care locuieşte de şapte ani ilegal pe insula Lesbos, "rapatrierea costă mii de euro (...) iar ambasadele europene în Afganistan nu acordă vize apropiaţilor victimelor pentru ca aceştia să poată aduce morţilor un ultim omagiu".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.