Pornind de la această temă răsuflată scriitorul britanic bazat la Paris, Andrew Hussey, îşi aduce propria contribuţie în paginile hebdomadarului New Statesman, bazându-se pe "improbabilul şef al acestei noi revolte populare" – Olivier Besancenot, liderul NPA (Noul Partid Anti-capitalist).
Contestatar al alegerilor europene din începutul lunii iunie, impactul său ar trebui să fie de 4,5% din voturi, statistic nesemnificativ. Ca fenomen cultural, totuşi, atrage suporteri celebri ca de exemplu fotbalistul Franck Ribéry sau regizorul Ken Loach, care sunt gata să voteze pentru el . Mai mult, pentru aproape 40% din tineretul francez, care-şi întoarce din ce în ce mai mult spatele spre marile curente politice, este alegerea politică preferată.
NPA este un fel de "revoluţie culturală", spune un militant, "înţelege mai bine această generaţie. (...) Membrii acestui partid ştiu ca nu vom avea niciodată locuri de muncă corespunzătoare."
"NPA poate nu va schimba lumea", conclude Hussey," dar schimbă deja societatea franceză".
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.