Preşedintele ucrainian, Victor Iuşcenko, îşi ia la revedere de la Bruxelles, titrează Dziennik Gazeta Prawna. Până de curând Victor Iuşcenko era considerat ca un artizan al întăririi relaţiilor dintre Ucraina şi Occident. "Dar la patru ani de la ascensiunea sa la putere, politica europeană a lui Iuşcenko a sfârşit prin a dezamăgi. Apropierea de UE nu a prograsat nici cu un fir de păr de la Revoluţia portocalie încoace", observă cotidianul din Varşovia.
Când Iuşcenko a luat puterea în 2005, se spunea că Ucraina va adera la UE în 2015. În februarie 2005, Bruxelles şi Kiev au semnat un Plan de acţiune menit să favorizeze dezvoltarea relaţiilor comerciale între UE şi Ucraina. Dar elitele ucrainiene s-au divizat de atunci în două tabere: pro-rusă şi pro-europeană. "Astăzi este dificil de determinat cine se ocupă de politica europeană", observă un oficial al Comisiei Europene. Dar Ucraina nu este singura responsabilă de acest blocaj. Dziennik GP subliniază faptul că multe ţări europene, mai ales Franţa, nu şi-au ascuns niciodată ostilitatea faţă de ambiţiile europene ale Ucrainei.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.