La două luni şi jumătate distanţă de un prim plan de economii de aproximativ 12 miliarde de euro, primul ministru francez, François Fillon, a prezentat în 7 noiembrie noi măsuri presupuse să aducă 7 miliarde de euro încă din 2012. Noile măsuri, luate într-un regim de relativă urgenţă, pentru a "linişti pieţele şi agenţiile de rating asupra dorinţei guvernului de a uşura costul modelului social francez", şi a păstra astfel triplul A al Franţei, scrie Le Monde.
Pentru a atinge cele 65 de miliarde de economii dorite până în 2016, guvernul a decis să crească impozitele asupra marilor societăţi ca şi TVA-ul pentru anumite sectoare, cum ar fi cel al restaurantelor, să avanseze pentru 2017 (în loc de 2018, cum fusese prevăzut iniţial) stabilirea vârstei de plecare la pensie la 62 de ani, şi să dezindexeze parţial unele cheltuieli publice, cum ar fi alocaţiile familiale şi ajutorul social pentru locuinţe. Cu aceste măsuri, remarcă Les Echos, "avem cu ce să-i convingem pe francezi că lupta cu datoria nu poate fi indoloră. În acelaşi timp, din cele 7 miliarde obţinute prin această nouă serie de decizii curajoase, indiscutabil, doar ceva mai puţin de 2 miliarde provin efectiv din cheltuieli, că este vorba de stat sau de securitatea socială. Pentru a doua ţară, ca pondere a cheltuielor publice, a OCDE, după Danemarca, este în continuare foarte puţin", regretă cotidianul economic.
Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro. 
În timp ce estonienii se consideră ei-înşişi un popor conectat, statisticile arată că doar o treime din populaţie are un cont pe celebra reţea socială. Întrucât viaţa privată trebuie să rămână privată, spun celelalte două treimi. 
Șeful alianței de stânga SYRIZA este noua speranță a politicii grecești. Cu stilul său, aflat între pragmatism și retorica luptei de clasă, el neliniștește Berlinul; și nu doar pe susținătorii politicii de austeritate a Angelei Merkel.